Vă povesteam acum câteva săptămâni puțin despre cum m-a schimbat sarcina. Sunt sigură că orice aș putea zice s-a spus, s-a scris și s-a trăit deja, dar acest lucru nu mă oprește să mă gândesc că fiecare dintre noi resimțim acest timp pe propria piele ca fiind cel mai special moment din întregul univers. Mă bucur să pot împărtăși cu voi bucăți din drumul meu în noua mea postură de mămică în devenire. Încep prin a vă spune că a fost un drum plin de surprize la fel cum sunt sigură că va fi de acum încolo și rolul de mamă: orice am citit în literatura de specialitate, pe forumuri online pentru a mă pregăti sau orice auzeam de la prietenele mele, medicii mei – nimic nu m-a pregătit pentru acest sentiment de deplinătate, de tandrețe.
Nu vreau însă să ideatizez experiența prin a o împacheta pur și simplu cu o panglică roșie. Cred că e important să fim sincere, să ne susținem ca femei și să ne împărtășim trăirile. Și știu că oricare dintre voi, dragi mămici, știți la ce mă refer. În primul rând, sunt multe femei ce trec prin dificultăți în a rămâne însărcinate. Trăind într-o societate în care pare atât de impusă formula logodnă-căsătorie-copii, nu pot decât să vă invit să vă imaginați cât de greu poate fi să fii mereu întâmpinată cu un „ei, și, pe când un bebeluș?” în loc de salut de la absolut oricine, pornind de la familie și prieteni apropiați până la vecini care nici măcar nu îți știu data nașterii sau cum îți place cafeaua, dar care se simt îndreptățiți la un update regulat pe tema unei mici și inocente ființe umane care s-ar putea să fie în plan sau nu.
Să nu uităm că decizia de a avea un copil este un subiect atât de personal și intim pentru multe cupluri, cupluri despre care nu putem bănui cât se străduiesc, cât se neliniștesc și câtă speranță își pun în acel test de sarcină și numărul de liniuțe de pe el. Să fim buni unii cu ceilalți și să ne gândim că întrebarea aceasta atât de banală despre copii ar putea răni fără să știm pe cineva.
Scriu toate acestea deoarece de când am rămas însărcinată, am simțit cât de miraculos este unul dintre cele mai naturale lucruri din lume. Sorin și eu ne-am dorit mult un copil și am fost norocoși ca totul să decurgă bine pentru noi. Dar nu totul a fost pe atât de roz cum ni s-a părut la început.

Oricât de frumoasă e perioada sarcinii, oricât de femeie mă simt, vreau să știți că sunt momente grele și dincolo de fericirea implicită. Tocmai pentru că mi-aș dori să îndepărtăm stigmatul care ne împiedică să vorbim deschis nu doar despre fericirea sarcinii, ci și despre provocările acesteia. Așa că vreau să vi le povestesc scurt și direct cum le-am trăit eu, în speranța că neplăcerile mele vă vor face viața mai ușoară în acele 9 luni și vă vor aminti că nu sunteți singure.

Here goes: în cazul meu, dincolo de grețurile de dimineață la care mă așteptam oarecum, am suferit de o sarcină toxică în timpul primelor 5 luni, ceea ce a însemnat că eram într-o constantă balanță între aversiunea față de mâncare și ideea că trebuie totuși să mănânc ceva, pentru sănătatea copilului meu, pentru sănătatea mea. Aciditatea a fost o altă „prietenă de nădejde” pe parcursul acestor luni, amintidu-mi mereu că e aproape de mine mai ales în momentele în care credeam că mă pot bucura și eu 5 minute de puțin aer curat, de o înghețată. „Asta s-o crezi tu, Bea!”, îmi șoptea când mi-era lumea mai dragă. 😉
Am pus doar 10 kg pe mine în timpul sarcinii, dar vă recunosc că am avut zile în care pur și simplu ideea de a mă îmbrăca era ceva extrem din cauza burticii mele „în expansiune”. M-au ajutat foarte mult pentru echilibrul exterior și interior ședințele de yoga prenatal și masajul. Vă recomand deci să încercați să vă răsfățați în acest timp.
Starea de somnolență ce vine with the package nu m-a ocolit nici ea. Ziceți voi să mă gândesc că am dormit în timpul sarcinii tot timpul pe care nu îl voi dormi când va fi bebelașa pe lume? Da, m-aș putea consola cu asta. 😊 Ca o încheiere, acum pe final de sarcină, am început și să rețin mai multă apă și îmi simt picioarele și mâinile umflate în special dimineața și seara. Nu mă simt întocmai delicată, dar e trecătoare și starea aceasta.
Astfel, vreau să știți că a fost greu din atâtea puncte de vedere – fizic, dar și psihic: oricât de în comuniune te simți cu noul suflet ce crește în tine, treci printr-o schimbare majoră. Nu mai e doar corpul tău, ești casa unui nou om în devenire. Ești dintr-odată totul pentru acea ființă fragilă ce crește în tine. Știi că vei fi responsabilă pentru acel suflet o viață de acum încolo. Îți vei face griji mereu pentru sănătatea lui, te vei gândi dacă a mâncat destule vitamine azi, dacă vei reuși mâine să îi cumperi caietul acela special pentru ora de muzică. Îți vei face griji să nu uiți să îl iei de la sport după ore și mai important – să îl ajuți să fie o persoană bună, să știe mereu că poate deveni orice își dorește în viață și că tu îi vei fi alături și că îl vei iubi necondiționat.
Astfel, la 36 săptămâni, ca o încununare a tot ce au însemnat aceste săptămâni pentru mine și pentru noi, așteptând-o pe micuța noastră să apară în orice moment, am vrut să surprindem în imagini punctul acesta din viețile noastre și de la începutul vieții ei.
Am vrut să ne amintim cât de natural și simplu a fost totul în retrospectivă. A fost greu (știu că v-am speriat destul de tare mai sus😉), dar frumos. Vă asigur că nu mereu ni s-a părut a fi totul perfect, ca în filme, dar nu aș renunța la experiența asta pentru nimic în lume. Și după luni în care am simțit că eu nu mai sunt eu și corpul meu nu e al meu, sunt acum într-un punct în care știu că totul a fost cum a trebuit și a meritat. Narcisa de la Oscar Baby ne-a ajutat să capturăm în instantanee tocmai acea stare de mulțumire, de calm. Imaginile îmi plac pentru simplitatea și naturalețea lor și sper să vă placă la fel de mult, pentru că redau tocmai acest aspect al sarcinii.
M-aș bucura să îmi scrieți părerile voastre, să îmi povestiți experiențele voastre și vă răspund cu drag dacă aveți întrebări și sfatul meu vă poate fi măcar puțin de ajutor!
P.S. În curând însă veți vedea și o altă abordare al shooting-ului pre-baby! Stay tuned! 😊
Photographer – Narcisa Tripa (Baby by Oscafoto)
Body – Intimissimi
MUA – Cristina Foit


6 Comentarii
Recent,am aflat si eu ca vine “barza”, am doar 5 saptamani, momentan nu ma simt rau🙈 Insa vreau sa-ti spun ca m-a emotionat atat de tare ce ai scris, si iti multumesc pentru ca impartasesti experienta ta minunata!! Nastere usoara!! Fii binecuvantata!
Dragă Oana, felicităăări! 😊 Îmi amintesc acel sentiment ca și cum ar fi ieri. Mă bucur tare că te simți bine și îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, care mi-au făcut ziua mai bună! Te pup și aveți grijă de voi! 😊
Buna, eu am 9 saptamani de sarcina si nu stiu ce sa mai fac:-( am greturi toata ziua si nu prea am pofta de mancare. Acum 2 saptamani am fost nevoita sa merg la urgenta si mi-au pus perfuzii pentru ca varsam totul.;-( dar sunt optimista si astept ziua cand o sa pot manca si eu ca om normal😆 si sa ma bucur de bebe pe care abia astept sa-l simt cum se misca😍 Nastere usoara si multa sanatate 😘
Bună, Alina! Ah, te înțeleg perfect și îmi pare rău că treci prin asta. Și eu am stat timp de 7 zile cu perfuzii: exact cum zici, nu a fost deloc încântător! 😊 Am avut o perioadă în care doar sărat și pâine prăjită puteam să mânânc, dar cum ziceai – trece și asta. Fii în continuare puternică și curajoasă! Mulțumesc de gândurile frumoase și aștept cu drag să ne scrii când se mișcă micuțul tău! O sarcină ușoară și ție și ai grijă de tine! :*
Am un prieten bun si intelept, ale cărui sfaturi imi calauzesc oarecum pașii in viata . Ingrijorata fiind tot timpul sa fiu o mamă buna pentru Vladimir, fiul meu de 10 ani, ma intreb adeseori cum sa fac, ce sa fac sa – i fie bine, cum sa l ajut ? I – am pus aceleași intrebari si prietenului meu , stii ce mi – a spus ? Mi – a spus hotărât: invata – l sa fie fericit, invata – l pe Vladimir sa se bucure , e atat de simplu .
Nu e simplu dar ma straduiesc .
Andrea, ce cuvinte înțelepte! Uităm mereu că toate în viață sunt atât de simple… Noi complicăm viața. Îți mulțumesc că mi-ai amintit că fericirea e simplă. Cred că Vladimir te face foarte mândră și că e foarte norocos să te aibă alături! 🙂 La fel și prietenul tău despre care vorbești atât de frumos.