Zilele trecute am simțit emoția aceea specifică care mă cuprinde între anotimpuri. Cunoști sigur acea senzație ce durează parcă o milisecundă când miroși neașteptata aromă a căpșunilor sau simți deodată căldura soarelui, în plină forfotă a zilei tale stresante, între două drumuri și o întâlnire.
… și știi doar că ai mai trăit aceeași senzație în fiecare primăvară, dar îți aminteai de ea doar cu gândul. Până când – dintr-odată – o trăiești cu simțurile: e din nou ca pentru prima oară. Și te bucuri de ea ca în copilărie.
Bucuriile în viață sunt simple. Și sunt trecătoare. Fiecare moment e magic și niciodată nu ne dăm seama de importanța lui decât când ajunge să fie trecut.
În acest an, văzând-o pe Alesia cum crește zi de zi, mi-am propus să încerc să fiu mai prezentă. Nu prinsă în trecut, nu cu gândul la viitor – que será, será. Ci acum, aici. Să îmi fac timp să mă bucur de natură, de familia mea, de prietenii mei, de timpul cu mine. Sună puțin hippie, dar e adevărat.
De adolescentă, mereu am fost pe fugă, urmărindu-mi visurile, încercând să fac cât mai mult, cât mai repede. Acum sunt într-un moment în viață în care vreau să slow down and enjoy the view.
Vă întrebați poate de unde acest șir de gânduri și cum am ajuns la introspecția aceasta? Declanșatorul a fost o tradiție orădeană, un fel de înflorire a cireșilor în Japonia, dar în specificul locației noastre: înflorirea magnoliilor.
Țin minte de mică, de când mă jucam în parcul muzeului, cum mă impresiona acest boom floral. Ni se spunea mereu cât de speciale sunt magnoliile și cât de puțin ține evenimentul. Mi-a rămas oarecum în minte simbolul acestor copaci minunați ca reprezentativ pentru această idee de frumos, dar efemer.
Simt tot mai mult nevoia să încetinesc puțin ritmul alert al vieții noastre și să mă bucur de fiecare zi, de fiecare clipă. Încerc să fiu mai mindful cu privire la ce trăiesc și să nu las valul de planuri, gânduri și griji să mă cuprindă. Și pe măsură ce exersez asta, e tot mai ușor să privesc în jur and (literally) smell the flowers.
E o practică pe care v-o recomand cu tot dragul: priviți în jur și observați frumosul – e chiar peste tot și se schimbă mereu! Și în caz că nu vă spun asta prea des: voi, dragii mei, sunteți parte din frumosul meu. Și sunt fericită să îmi pot împărtăși bucăți din călătorie cu voi.
Happy spring, my darlings!
MUA: Brenda Vereș
Hair: Mioara Coroian
Jumpsuit: Elisabetta Franchi
Shoes: Musette
Photo: Dan Pereț
